Aderarea Romāniei la Uniunea Europeană presupune modificări importante īn sistemul social, politic, administativ, cultural, educational etc. Acestea conduc la modernizarea societăţii şi adaptarea acesteia la cerinţele şi standardele europene. Dezvoltarea economico-socială nu este rezultatul unor mecanisme economice abstracte, derulate īntr-un vid social, ci al unor schimbări ce se sprijină pe modificările din cadrul relaţiilor, structurilor şi instituţiilor sociale.

Lumea contemporană cunoaşte o intensificare a dezbaterilor īn legătură cu ocuparea fortei de muncă. Punctul de plecare este reprezentat de constatarea că schimbările īn tehnică şi tehnologie, īncetinirea ritmului creşterii economice şi īn pofida măririi consumului de bunuri şi servicii nu sunt capabile să asigure ocuparea deplină, cu consecinţe negative la scară socială. Un alt fenomen ce a suscitat controverse īn jurul ocupării forţei de muncă l-a reprezentat incapacitatea sectorului terţiar de a absorbi nu numai pe noii intraţi pe piaţa muncii, ci şi persoanele disponibilizate īn urma restructurării sectoarelor de activitate aparţinānd industriei. Şomajul, care a atins cote alarmante, măreşte presiunea asupra factorilor de decizie, īn primul rānd politici şi apoi economici, de a găsi urgent soluţii viabile.

 

Īn cadrul acestui proiect de cercetare, echipa de cercetatori şi-a propus să realizeze un studiu asupra resurselor umane din regiunea Oltenia folosind metodologia statistică, pornind de la stadiul actual şi ţinānd cont de cadrul nou creat de apropiata integrare īn Uniunea Europeană.

S-a dorit, identificarea tendinţelor de ocupare, a mutaţiilor cantitative, structurale şi calitative care sunt generate, pornind de la oportunitatile şi restrictiile pe care adoptarea acquis-ului comunitar şi implementarea programelor de sprijinire a aderării şi a celor postaderare le au asupra dezvoltării economice a regiunii Oltenia şi asupra resurselor umane din această zonă. Īn acest scop, membrii echipei de cercetare au realizat o documentare amplă cu privire la cadrul european, naţional şi regional actual, referitor la ocuparea resurselor umane, īncercānd să  identifice ramurile şi sectoarele de activitate pentru care se estimează o dezvoltare sau o restrāngere a activităţii īn perioada următoare prin prisma procesului de integrare. De asemenea, au īncercat să stabilească efectele pe care aceste modificări le au asupra resurselor umane, asupra sistemului educaţional şi asupra mediului de afaceri  din aceasta zonă. Tendinţele de ocupare astfel identificate urmānd să fie utilizate la la conturarea principalelor direcţii şi măsuri care pot fi adoptate pe plan regional pentru creşterea calităţii potenţialului uman, reducerea dezechilibrelor de pe piaţa muncii, īmbunătăţirea calităţii sistemului de īnvăţămānt şi reducerea nivelului şomajului.